RĂDĂCINĂ

- ni s.f. 1. (bot.) корень т.;корневище п.; rădăcină pivotantă jprincipală — стержневой / главный корень;a smulge — о plantă cu rădăcină cu tot вырвать растение с корнем; a avea rădăcină/ adinei иметь глубокие корни. 2. ( anat.) — корень т.;rădăcină — а unui dinte кбрень зуба; rădăcinăя părului кбрень волоса. 3. ( bază) — нижняя часть, основание п.; rădăcinăа muntelui подножие / основание горы. 4. ( fig.) — кбрень т., основа /, начало п.;rădăcină — а răului кбрень зла;a-şi avea rădăcină — а корениться;a tăia de la rădăcină — подкосить / подрубить (что-л.) под кбрень;a tăia j a curma răul de la rădăcină — искоренить зло; пресечь зло в корне. 5. ( mat.) кбрень т.; rădăcină pătrată j cubică — квадратный / кубический кбрень;rădăcină multiplă — кратный кбрень;rădăcină reală — действительный кбрень; a extrage rădăcinăа pătrată извлекать квадратный кбрень. 6. ( lingv.) — кбрень т.;rădăcină — а unui cuvînt кбрень слова;rădăcină verbală — глагольный кбрень;rădăcină primară — корень-родоначальник;de rădăcină, privitor la rădăcină — корневой;vocală din rădăcină — корневой гласный;// rădăcină a nasului — переносица;a prinde rădăcinăi j rădăcină — а) пустить корни; b) укорениться;врасти / прирасти корнями.

Rumence - Rusca sözlüğünde Rumence RĂDĂCINĂ kelimesinin Rusca manası nedir? Rumence dilindeki RĂDĂCINĂ kelimesinin Rusca dilindeki manasını yukarıda okuyabilirsiniz. RĂDĂCINĂ diğer dillerde anlamlarına aşağıdan ulaşabilirsiniz.